Două probleme afectează grav parlamentul român la oră actuală: o clasă politică lipsită de încredere din partea populației care o votează și, în același timp, lipsa posibilității obținerii unor venituri legitime pentru parlamentari astfel încât oamenii cu adevărat competenți să fie motivați să candideze și chiar să își facă treaba în mod corect.

Cele două probleme formează un cerc vicios. Pe de-o parte, cetățeanul de rând nu poate găsi o justificare rațională pentru o creștere masivă a veniturilor legitime ale parlamentarilor cât timp aceștia sunt percepuți ca incompetenți și corupți. În același timp, parlamentarii nu pot găsi o motivație rațională spre a nu mai fi corupți și incompetenți cât timp veniturile lor sunt la 5% din venitul mediu al unei funcții cu responsabilitate similară din mediul privat. Legea pensiilor speciale este o încercare timidă de a rectifica această discrepanță majoră, însă nu poate merge suficient de departe și, din nou, există o opozite masivă din partea romanului de rând.

O problemă laterală dar relevantă este legea lobby-ului atât de dorită de parlamentari deoarece le-ar pune la dispoziție o sursă suplimentară de venit prin traficul legitim de influență. Această lege echivalează atât din punct de vedere moral cât și din punct de vedere economic cu legiferarea consumului de droguri. Dorim să o avem pentru a putea ține fenomenul care oricum este endemic sub control și pentru a putea câștiga bani la buget taxând activitatea care este astăzi criminalizata.

Dorim să propunem în continuare o alternativă care ar putea rezolva toate aceste probleme cu un minim de compromis și de afectare a principiilor democratice așa cum sunt ele înțelese la ora actuală.

Se vor aloca 10% din locurile parlamentare unui proces paralel non-electoral, deschis mecanismului de cerere și ofertă. Companiile care în mod normal ar dori să facă lobby în mod legitim vor licita asupra acestor locuri iar ele se vor aloca după principiul “cine e dispus să plătească cel mai mult primește locul”. O companie ar putea licita și pentru mai multe locuri și cu sume diferite dacă dorește, nu se vor impune niciun fel de restricții. De asemenea, o persoană fizică poate licita asupra unui loc, spre exemplu dacă nu a reușit să fie aleasă în cadrul mecanismului electoral obișnuit.

Parlamentarii nealesi nu vor avea salariu sau vreo altă remunerație. De asemenea, nu vor avea imunitate parlamentară. Nu li se vor aplica nici prevederile ANI în ceea ce privește incompatibilitatea, ei fiind liberi să activeze în orice altă organizație cu orice funcție. Ei vor avea drept de vot și drept de a lua cuvântul în parlament și vor fi reprezentanții companiei care a cumpărat locul respectiv.

Banii strânși ca urmare a licitației vor intra într-un fond special care va fi redistribuit parlamentarilor aleși. Ei se vor împarți nominal la numărul de parlamentari și fiecare parlamentar va avea alocată suma rezultantă. Parlamentarii aleși nu primesc automat banii alocați, ci vor trece prin procedura următoare: la expirarea mandatului, odată cu votul pentru noul parlament, cetățenii vor primi un formular cu întrebarea “Considerati că [numele parlamentarului curent asociat circumscripției electorale] a reprezentat bine circumscripția?” cu variante simple DA și NU. Banii for fi oferiți numai dacă parlamentarul obține un procent mai mare sau egal de voturi DA decât a obținut el sau partidul în bază căruia a fost ales la alegerile anterioare în cadrul circumpscriptiei respective. În felul acesta, se va asigura o legătură naturală între parlamentari și cei pe care îi reprezintă în mod direct.

Orice formă de trafic de influență (lobby) trebuie să rămână interzisă. De asemenea, orice condamnare definitivă pentru corupție a unui parlamentar ales duce la pierderea dreptului la această sumă de bani, indiferent dacă parlamentarul are susținerea circumscripției sale sau nu. În cazul unei companii care este condamnată pentru tentativă de trafic de influență sau trafic efectiv ea va fi amendată cu totalul sumei strânse la ultima licitație iar amenda va fi cumulată cu sumă strânsă dublând în mod efectiv banii pe care parlamentarii îi vor primi.

De asemenea, orice pensie specială va fi desființată, ea nemaifiind justificată în cazul în care parlamentarii au primit suma alocată la licitație.

Exemplu: în 2020 organizăm alegeri parlamentare cu 500 de parlamentari aleși. În urma alegerilor, circumscripția A este reprezentată de parlamentarul Maria Popescu ce a fost aleasă cu 40% din voturile exprimate. Circumscripția B este reprezentată de parlamentarul Andrei Ionescu ales cu 50% din voturile exprimate. În același timp, 50 de locuri sunt puse la licitație și ele sunt cumpărate cu un preț mediu de 1 milion de euro pe loc, deci 50 de milioane în total. Această sumă se împarte la 500 de parlamentari obținându-se un bonus mediu de 100 de mii de euro pentru fiecare parlamentar ales. În 2024, la noua rundă de alegeri parlamentare, circumscripția A oferă un formular pe care scrie “Considerați că Maria Popescu a reprezentat bine circumscripția?” “DA / NU” iar circumscripția B oferă un formular pe care scrie “Considerați că Andrei Ionescu a reprezentat bine circumscripția?” tot cu variantele “DA / NU”. 43% dintre voturile exprimate sunt DA pentru Maria Popescu și 47% sunt DA pentru Andrei Ionescu. Maria Popescu va primi bonusul de 100 de mii de euro. Andrei Ionescu nu va primi nimic în plus față de salariul standard de parlamentar. În același timp, suma de 100 de mii de euro alocată circumscripției B se va reporta pentru ciclul parlamentar 2024-2028 iar reprezentantul circumscripției B în acest ciclu electoral va putea câștiga atât suma nou alocată în urma licitației cât și cei 100 de mii reportați în condiții similare în 2028.

Reportarea sumei asigură că în circumscripțiile nemulțumite de activitatea reprezentanților lor bonusurile vor crește în următorul ciclu parlamentar și, deci, parlamentarii aleși vor fi mai motivați să își exercite activitatea în mod competent și corect.

Potențiale obiecții

Nu îmi place să fiu condus de corporații. Propunerea asta legitimează ideea că de fapt corporațiile mari, nu oamenii, conduc o democrație.

Obiecția este corectă. În același timp, trebuie să fim realiști. Trăim într-o societate în care corporațiile mari chiar au o putere semnificativă iar oamenii nu conduc cu adevărat deși sistemul este denumit democrație. A nu legifera în baza acestei obiecții echivalează cu a ne băga capul în nisip și a ignora realitatea. La fel cu legea lobby-ului, această lege are un efect moral și economic similar cu legiferarea drogurilor: trebuie să putem controla fenomenul care este endemic și trebuie să extragem orice beneficiu economic putem de pe urma sa.

Însă, spre deosebire de legea lobby-ului, parlamentarul primește sau nu banii strict în funcție de decizia circumscripției sale. Asta asigură că interesul său este guvernat de populație, nu de corporație.

În același timp este clar că locurile parlamentare neelectorale trebuie mereu să fie o minoritate. Democrația este în siguranță cât timp majoritatea locurilor din parlament sunt alese.

Nu ar fi mai bine sa punem în practică ideea dar cu bani de la buget, fără corporații?

Marea problemă aici este cea descrisă inițial ca cerc vicios. Ar fi bine dacă am putea face asta dar oamenii sunt în acest moment foarte refractari față de orice percep ca fiind o creștere a veniturilor parlamentarilor pentru că s-au obișnuit ca aceștia să nu facă nimic și totuși să primească bani.

Banii de la buget ar suferi, de asemenea, de o problemă de hazard moral pentru că ar trebui să facă scopul unei legiferări date de parlamentarii înșiși. În mod efectiv, parlamentarii chiar și-ar vota singuri cuantumul bonusurilor ceea ce ar duce la o reacție și mai mare din partea opiniei publice.

Nu în ultimul rând, banii de la buget trebuie luați de undeva. Profesorii sau medicii ar trebui să renunțe la 100 de milioane de euro la fiecare 4 ani doar pentru a ne asigura de loialitatea parlamentărilor. Pe bună dreptate ar cere la rândul lor și ei un bonus la fiecare 4 ani pentru asigurarea loialității medicilor față de pacienți sau un bonus la fiecare 4 ani pentru asigurarea loialității profesorilor față de elevi. Dacă banii provin din mediul privat, aceste probleme dispar. Medicii sau profesorii se pot organiza la rândul lor cum doresc dacă vor convinge companiile private să le dea bonusuri.

E greu de crezut că aceste corporații vor fi dispuse să plătească sume semnificative pentru o putere de decizie de doar 10%.

10% e o propunere flexibilă. În realitate nu știm exact cât vor fi dispuse să plătească. Poate vor plăti sume foarte mari și pentru 5% și poate va trebui să urcăm până la 20% ca să obținem ceva semnificativ. Trebuie un pic de experimentare până când vom roda procentul optim care asigură echilibru între reprezentativitate și benficiu economic pentru parlamentari.

Oricum, este clar că acest procent nu este independent de rezultatele alegerilor parlamentare. Dacă, spre exemplu, un partid obține 70% din voturi este clar că o companie va fi mai puțin dispusă să cumpere un loc în ceea ce e clar o minoritate. Pe de altă parte, dacă locurile în parlament sunt distribuite astfel încât nu există o majoritate absolută, atunci cei 10% vor fi foarte atractivi pentru oricine dorește să aibă o influență asupra deciziilor politice.

În cel mai rău caz, dacă nu există dorință din partea corporațiilor, putem reveni la propunerea de a susține ciclul parlamentar curent din banii de la buget dar doar ca excepție, nu ca regulă.

E destul de interesantă ideea dar e prea radicală, pune la îndoială o instituție de bază a democrației. În plus, de ce nu a mai făcut nimeni asta până acum? Dacă există ceva ce ne scapă?

Este clar că o astfel de măsură trebuie să aibă și un caracter experimental. Trebuie să ne asigurăm că oricând avem la dispoziție varianta de a ne întoarce la status quo-ul democrației “normale” de astăzi.

Dacă legiferăm această măsură trebuie să ne asigurăm că legiferăm și o metodă simplă de a renunța la ea în caz ne dorim acest lucru după un ciclu electoral.

Considerăm că, dacă ne luăm această măsură de precauție, sistemul propus este oricum superior democrației curente care nu mai este de multă vreme normală ci supusă intereselor corporatiste într-o măsură mai mare și mai puțin transparentă.